Ceremonia Evadarii

Inainte de a evada
Am sa arunc mantia neagra
Lumina va fi iarasi pentru o zi, intreaga
Iar mainile deschise vor recompune cerul.
Eu, omul prins de ganduri
Voi dezlega misterul
Voi rupe-n mana lantul
Ce nu-si gaseste capat
Stand dezlegat de cuget
Stand dezlegat dar trist

De sus de pe piramida mea
Voi inalta aripa evadarii
Si visul ascuns de intuneric
Se va ridica in petale libere.

Aripa de flori ma va lovi peste fata
Iar eu care n-am indraznit sa privesc cerul
Voi fi numai cer.

Atunci in acel moment
Mantia mea va fugi in stele
Ca un gand absent
Voi fi ars de ele.

Ceremonia evadarii va fi simpla
Voi fi decorat cu soare
De catre steaua polara.

CereM

Marea este un cer
Vazut de sus in jos
Daca norii s-ar transforma
de odata in valuri de mare
Si invers marea ar
imbraca haina tesuta de nori

Noi oamenii care n-avem
ce face
Decat sa visam
Ne-am duce
sub marea libera
Sa vedem de la tarmul
cerului
Constelatiile de stele
ce plutesc
Intr-o magica nostalgie
de val innourat.

Teorii despartite de revolutii

Cand se naste o teorie
Despre orice ar fi ea
Are loc o revolutie.

Astfel apar mereu teorii si revolutii
O teorie se naste dintr-o revolutie
Si o revolutie se naste dintr-o teorie.

Cand viata teoretizand
Posibilitatea existentei mele
M-a revolutionat din materie
Nu a facut decat sa isi continuie legea

Deci sunt produsul unei teorii naturale
Al unei informatii despre revolutie

Ma privesc din afara, uimit de propria mea
legatura cu mine.
Au avut loc pana acum in adancuri
Dincolo de limitele palpabile
Cel putin 28 de revolutii

Rezultat al unor teorii naturale
Pe care nu pot sa le controlez
Eu cel prezent ma despart
de cel ce am fost.

Ramane numai momentul despartirii

Sunt in interiorul meu cel putin 28 de despartiri

De aceea pot sa confirm ca
Teoriile sunt despartite de revolutii.

Sector inchis

Iata o poezie pe care am scris-o cand eram student.
Pare actuala:

Nici macar un vis
In acest sector
Linii repetate stereotip
Frunze translucide
vestede cazind
Pe pamintul negru
Lacrimi,picuri,ploaie
Linii paralele
Hasurari abstracte
Ochiu-i obosit
Adormita mana
Cade peste clape
Timpul il ascunde
Gongul amutit
Cad din cer zabrele
Spatiul se-nchide
Sfera se comprima
Pulsul s-a oprit

Nici macar un vis
In acest sector
In decor
Sta clovnul
Zambind parasit

Oare intelege
El ce eu nu pot

Liniile toate
Stranse la un loc
In manunchiuri zboara
Alergand rebele
Cad apoi cu toate
Incropind hasuri
Orice vietate piere
printre ele
Schele desuchiate
Schele si figuri
Toate hasurate.

E ceva
Un strigat
negru
sau o umbra
Care le comprima
le aduna parca
Vrand sa porunceasca
Libertatii muma
Ca sa se supuna
Sa se ploconeasca.

In sectorul acesta
Totu-i in zadar
Si se-ascunde vesnic
Intre paralele
Ultimul fugar.