Să iasă leii

Nu vreți leii să iasă
Din nou la vânătoare
Că vouă nu vă pasă
De țara care moare

Nu vreți să iasă lupii
Din tainicile locuri
Și să atace șerpii
Crescuți de voi prin blocuri

Nu vreți să iasă luna
Pe cerul înghețat
Și voi să fiți tot una
Cu glodul desfundat

Lăsați lumea în pace
Cu visele-i frumoase
Leii să nu vă atace
Când veți ieși din case.

Visați la dictatură
Sub steag străin și ură
Și inventați credințe
Mizând pe umilințe

Visați iar în robie
Că veți mâna poporul
Și vă rugați se știe
Să vină dictatorul

Dar țara asta mare
E țara unor lei
Ce nu cunosc trădare,
Vânundu-i pe mișei

Voi nu sunteți romani
Și nici urmași de daci
Sunteți doar prostovani
Mânați de niște draci

Zboară mândru gând (10 august)

Zboară mândru gând peste slavă

Zboară peste marea de otravă

Vei ajunge acolo în pășune

Unde vei lăsa o rugăciune

Zboară mândru gând peste creste

Să le spui la zei o poveste

Să le spui că noi suntem bine

Prăbușiți în glod și ruine

Suntem încercați de povară

Suntem apăsați de o fiară

Scuturi și bastoane ne-nconjoară

Dube și alarme ne-nfioară

Zboară mândru gând de hârtie

Zboară însoțit de poezie

Noi cădem loviți peste glie

Noi cădem loviți cu furie

M-au bătut jandarmii pe stradă

Că am ridicat o pancardă

Că n-am vrut să mă plec rușinii

De a fi un laș al mulțimii

Mi-au făcut poză și nume

Să mă urmărească prin lume

M-au ridicat cu duba frate

Mi-au înfipt bastonul în spate

Tu ai rămas la tine în casă

De frică, nu pentru că nu îți pasă

Dar eu am ieșit pentru tine

Te rog să nu-ți fie rușine.

Am scris pe hârtie gândurile toate

Glume parcă-s frate

Dar nu-i de glumit

Că ne-au înrobit

Zboară mândru gând peste slavă

Zboară peste marea de otravă

Vei ajunge acolo în pășune

Unde vei lăsa o rugăciune

N-am uitat

 Eu n-am uitat de unde vin

Eu n-am uitat de unde vin

Din colbul alb înfierbântat
Pe care îl călcam senin
Când eram doar un mic băiat

Eu n-am uitat bunicii mei
Cei muncitori și zâmbitori
Ce mă primeau sub flori de tei
Senini ca cerul fără nori

Eu n-am uitat cârdul de gâște
Care plecau către scăldat
Gâscanii ce vroiau să muște
Când se-ntorceau pe înserat

Eu n-am uitat boii la jug
Ce trăgeau carele de lemn
Nici poarta curții cu un drug
Ce îi primea în mod solemn

Eu n-am uitat turma de oi
Ce trecea seara pe la poartă
Și nici berbecii cei de soi,
Ciobanii trecători prin soartă

Eu n-am uitat teiul măreț
Ce mă ningea cu flori de tei
Nici oamenii cei mai de preț
Ocrotitori ca niște zei

Unii mai sunt, alții au fost
Eu am crescut ca orice om
În viață mi-am făcut un rost
Am rădăcini ca și un pom

Mă bate viața ca un vânt
Odată calm odată dur
Cad clipele peste pământ
Și viitorul îl îndur.

Aș vrea să fiu la fel ca ieri
Dar sunt rigid și greu mă înclin
Aș vrea să am doar primăveri
Prin ierni să trec cu chip senin

Și știu că alții o duc greu
Căci soarta le-a adus poveri
Și nu pot fi așa mereu
Iubirile ce au fost ieri.

Privesc tăcut și resemnat
La cei ajunși la bătrâneți
De anii mulți ce-au adunat
De boli cum sunt împovărați

Aș vrea să pot ca să ajut
Dar rădăcinile mă țin
Trecutul a rămas trecut
Privesc la anii care vin.