INALTAREA MAESTRULUI
PELERINII SE ADUNASERA IN CERC
ISI DESCHISESERA MANTIILE CA NISTE ARIPI
DEASUPRA LOR ERA CERUL
HORA ORELOR
IN EI MISTERUL
CREASTA CLIPELOR
ASCUTISUL SI TAISUL
COBORITUL SI URCUSUL
MURMURUL APELOR
IN PALA DE VINT
IN IMN SI CUVINT
VULTURUL CRUCIAT
S-A INALTAT
Trec
Ce trist e ceasul citeodata
Cand cad zapezile pe vatra
Si ne privim uimiti pe sine
Contemplativi si cu rusine
Uimiti de steaua cazatoare
De viata noastra trecatoare
Lasam in urma intamplari
Si nesfarsite cautari
Vroim sa fim si nu putem
Cadem in visul ce-l avem
Purtati de un destin suprem
Cadem mereu, mereu cadem
Privind la stele cum se duc
Destinul ni se pare un truc
Si viata pare un trucaj
Ce schimba zborul in picaj
Poti doar in vis sa ajungi la cer
Caci pe pamant mai toate pier
Oh scumpa vara ce te-ai dus
Oh scumpa toamna ce-ai apus
Doar iarna pare a fi azi
Semeata alba peste brazi
Insingurand orice avant
Ca dala alba de mormant
Si tare-as vrea sa pot sa fug
Din iarna sa inalt un rug
Dar flacarile de mi-aprind
Topite ape ma cuprind.
Topite ape care vor
Sa fiu al lor numai al lor
Sa ma inghita imediat
Sub invelisul inghetat.
CREATORULUI
De ce au existat dinozaurii
Si civilizatiile disparute
De ce magma clocotitoare
Erupe?
De ce scoarta se sparge
Si cutremurele colinda lumea
De ce arde soarele
Pe culmi creatorule?
De ce mereu amesteci clipa
Si o transformi
Si privesti rezultatul mereu altfel
Cu aceeiasi doi ochi?
Privesti si auzi mereu altfel
Intr-o cautare infinita
Acelasi rezultat
Care esti tu insati
Da eu stiu cat esti de puternic
Si de bun.
Numai ca .. sufar
Ca nu pot sa fiu la fel
Si ca nu pot sa raspund mereu
La intrebari !
CASTELUL
Ca o tristete in care pier
Cuvintele desprinse din ramuri inalte
Ca o tristete este acum
Intinderea calma a marii
Acolo in punctul de impact
Din care au izbucnit undele
Am pasit si eu odata
Odata cu frunzele moi ale visului
Acolo erau niste trepte
Care duceau in adanc...
Acolo se desprindeau apele
Acolo este castelul
Servitorii astepta in adancuri
Citind versurile poetilor lumii
Din care eu am sa-i pun sa recite
Cand voi veni...
Acolo este o asteptare continua
Si naiva.
Visul comun
Oglinzi de sare intinse
Sub creste de munte
In planul gandirii stau prinse
Pe urme pierdute
La 5000 de metri inaltime
Sta visul comun
Pasesc peste el mandre Lame
Pasesc pe linisti fara nume
Si-n cer trec flamingi
Ei insisi o clipa visata
In Anzi
Acolo e visul comun
Al nostru
Pe intinse oglinzi nemiloase
De sare
E locul in care vezi cerul
Pe un varf prabusit
In oglinda
Spre infinit
Pe lacuri de sare
calcand
Intri in visare
Si urma-ti dispare
PADUREA DE BRAZI
Padurea de brazi
A ajuns pana la mine
A coborat muntii
A parasit ceturile
Si s-a apropiat de geamul meu
Intr-o noapte
Ramurile sale au imbratisat
Spatiul meu vital
Mirosurile de cetina
Au patruns in sufletul meu
Aerul curat
Mi-a inundat plamanii
Eram fascinat
De prietenia sa nesperata
Si uimit de placutele
Impunsaturi ale miilor de ace
Prin care am sesizat
Mai tarziu
Ca ne iubeam
Ne iubeam cu adevarat
Asa cum urletul lupilor
Iubeste libertatea
Si razele lunii
Confirmau iubirea
Poleindu-ne
Sculptura
Bolovani imensi incandescenti
Se pravaleau in valea adanca
Vaporii se ridicau la cer
Bubuitul rascolea adancurile
Ireversibil
Cine si-ar fi inchipuit atunci
Aceasta forma pamanteana
Care suntem
Milioane de ani
Cat o clipa
Au sculptat-o
Pentru noi
Unde este semnul focului?
Unde este semnul nelinistilor?
S-a ascuns!
Dar va reveni……..
Bolovani imensi incandescenti
Se vor pravali din nou
Si atunci cine va mai sti
Ce a fost?
Soarele? El insusi un bolovan
Incandescent!..?
Poate doar focul
Focul ireversibil
Care ne insoteste
