Jocul cu timpul

Ma joc cu timpul
Mutarile mele sunt
Cand inainte cand inapoi
Fara ca sa respect insa
o anumita evolutie temporala
Imaginea vietii mele
nu urmeaza nici-o curba
fie ea ascendenta sau descendenta
Sunt poate doar niste cercuri
concentrice pulsand ca o inima
M-am jucat odata cu spatiul
Si am fost infrant
Nu a fost o infrangere totala
Dar totusi din spatiul larg si vast
Atunci am fost redus la un unghi
Din care privesc si acum stingher
spre orizontul inchis
Dar cum sentimentele nu pier
ci se trec intre taceri
Ramane sa renasc in alt spatiu
Dar in acelasi timp
Pentru ca eu ma joc cu timpul
E un joc periculos
din care ma pot trezi intr-o zi
foarte batran
sau foarte copil
In timpul meu simbolic
Cifra 1 se vrea acum inlocuita de cifra 2
Si devin extrem de sensibil
si de receptiv la adevarurile comune
Astazi m-a derutat faptul
Ca fiinta careia i-am spus ca ii daruiesc
viitorul meu
Mi-a vorbit despre dansa la viitor
fara a ma include si pe mine
M-am simtit pe moment izolat
Dar apoi gandurile mele au ripostat curajos
Avantandu-se inaripat in lupta cu prezentul
Folosindu-l ca pe un aluat fertil
care dospeste, care creste
Transformand forme prezente
sau viitoare
din modele ideale spre modele posibile
Spre cercuri sau sfere ce se intesecteaza
incadrand cifra 2,.. viitorul din noi.