Iata o poezie pe care am scris-o cand eram student.
Pare actuala:
Nici macar un vis
In acest sector
Linii repetate stereotip
Frunze translucide
vestede cazind
Pe pamintul negru
Lacrimi,picuri,ploaie
Linii paralele
Hasurari abstracte
Ochiu-i obosit
Adormita mana
Cade peste clape
Timpul il ascunde
Gongul amutit
Cad din cer zabrele
Spatiul se-nchide
Sfera se comprima
Pulsul s-a oprit
Nici macar un vis
In acest sector
In decor
Sta clovnul
Zambind parasit
Oare intelege
El ce eu nu pot
Liniile toate
Stranse la un loc
In manunchiuri zboara
Alergand rebele
Cad apoi cu toate
Incropind hasuri
Orice vietate piere
printre ele
Schele desuchiate
Schele si figuri
Toate hasurate.
E ceva
Un strigat
negru
sau o umbra
Care le comprima
le aduna parca
Vrand sa porunceasca
Libertatii muma
Ca sa se supuna
Sa se ploconeasca.
In sectorul acesta
Totu-i in zadar
Si se-ascunde vesnic
Intre paralele
Ultimul fugar.
